Frumusete de vanzare..

De ce cred toti ca nu conteaza aspectul fizic? Aspectul fizic conteaza si cei care sustin contrariul vorbesc doar sa se afle in treaba. Nu o sa vezi nici un baiat cu o stare financiara buna, care sa meara la mall cu o fata neatragatoare. Intotdeauna un el se uita la formele pe care le are o fata, apoi la ce-i poate capul. Numai ca nimeni nu recunoaste adevarul.

Traiesc intr-o generatie in care eticheta iti este pusa prea usor pe baza unor norme stabilite de superficialitate. Fetelor, niciodata nu incercati sa obtineti ceva daca nu aveti o fusta scurta. Cat mai scurta. Nu incercati sa va faceti ascultate, decat daca aveti un decolteu generos. 

Femeia frumoasa e a tuturor!

Exista si calea de mijloc? O fata normala? Sunt un om frumos? Sau unul urat? 

Nu sunt multi aceia care apreciaza mai mult inteligenta, spiritualitatea, caldura unui om. Este usor in schimb sa spui "Nu ma intereseaza cum arati, ci cum gandesti", insa multi spun asta si defapt poarta o masca, judecand aspru un om dupa aspectul fizic sau dupa tinuta. Nu stiu ce e mai grav, sa judeci un om dupa cum arata, sau sa minti, afirmand ca nu conteaza cum arata, cand defapt pentru tine e important acest aspect... Privind la rece, frumusetea este o carte de vizita-prima impresie- insa ea este efemera si, daca nu ai sclipire si in interior... esti doar un obiect decorativ, care odata cu trecerea timpului va deveni neinteresant.

Cat despre frumusete, fiti frumoase fetelor! Asa veti razbate mai usor chiar daca nu sunteti foarte destepte. Chestia cu frumusetea interioara este vrajeala de femei sterse, neingrijite sau care nu vor sa jigneasca. Faceti-va frumoase si lumea va fi la picioarele voastre.

Si totusi, stiti care este adevarul? Frumusetea sta in ochii privitorului.

Eu sunt normala, nu am nimic deosebit la o prima infatisare poate, dar eu am doar oglinda din baie si pareri subiective...de unde sa stiu eu ce e in mintea oamenilor care trec prin fata mea pe strada? Nu ii cunosc, nu ma cunosc.

Pana la urma..o persoana fericita radiaza frumusete!

Într-o lume plină de neîncredere, trebuie totuşi să îndrăznim să credem.

Auzim adesea in jurul nostru formulari de genul "are incredere in sine" sau "nu are incredere in sine", "se respecta" sau "nu se respecta". Ce este increderea in sine? Dar cum gandim despre noi insine? De unde stim daca avem incredere in noi si o stima de sine pozitiva? Cum se construieste increderea in sine?

Toate aceste intrebari m-au ajutat sa vad mai limpede in gandurile mele si sa-mi structurez ideile referitoare la imaginea de sine, stima de sine si increderea in sine.  Exista persoane care, desi au o infatisare fizica placuta, se percep ca fiind fie prea slabe sau prea grase, prea inalte sau prea scunde, insuficient de inteligente etc.

Ai incredere in tine… faci fata cu brio mai tuturor provocarilor de astazi. Esti fericita detinatoare a acestei nepretuite comoare, o intrega lume se afla la picioarele tale. Barbatii iti zambesc frumos in timp ce mergi pe strada, aruncandu-ti priviri admirative. Iubitul parca te iubeste si mai mult cand stie ca are alaturi o femeie puternica. Ai incredere in tine…

De ce nu acordam atunci increderii importanta care i se cuvine daca aceasta sta la baza fericirii fiecaruia dintre noi? Pentru ca multi dintre noi nu realizeaza importanta acesteia. Multi dintre noi avem impresia ca ne-am nascut cu increderea in noi insine, ca ne apartine de fapt si de drept si ca nu o sa ne paraseasca niciodata. Increderea in sine face insa exercitii de acrobatie pe cel mai subtire fir de ata. Este unul dintre cele mai delicate bibelouri de portelan.

Din cauza unei pierderi, ajungi sa nu te mai regasesti. Nu te mai incapatanezi obsesiv sa mergi mai departe. Te-ai lovit de zid, zaci zdrobita la poalele lui, fara sa mai gasesti puterea sa te mai ridici sau fara sa mai vrei acest lucru. Iti vrei increderea inapoi. Si o cauti de zor printre obiectele pierdute din viata ta. Ce este de facut? Unde sa gasesti ajutor cand nu mai ai incredere in ajutorul nimanui?

Lasa vantul sa-ti joace prin plete, lasa picaturile de ploaie sa-ti mangaie fata, lasa metroul sa-ti poarte gandurile si sa le depuna in fiecare statie in care opreste.

 Impresia pe care o ai despre tine conteaza enorm. Daca este una negativa, gandeste-te cat de norocoasa esti ca aceasta poate fi curata si inlocuita cu una pozitiva.

“Iubeste-ma cand o merit cel mai putin; atunci am nevoie cel mai mult”, spune un vechi proverb chinezesc.

Tu doar sa ai incredere in tine! Restul o sa revina de la sine…

Nu esti un cantec

E frig afara si mi-e greu
Amintirile se zbat inauntrul meu.
Incerc sa ma gandesc la tot ce-a fost,
Sa-mi aduc aminte, dar n-are rost.

Zilele trec si nu mi-e usor,
Ma gandesc la tine si mi-e dor,
Cu gandul ma duc tot mai departe
Si parca te aduc acum aproape.

Nu esti langa mine si stii ca nu mi-e bine…
As da orice sa fiu langa tine.
Si visele se implinesc uneori,
Iar eu…visez la tine deseori.

Si visez ca ma iei de mana si ma privesti,
Te uiti in ochii mei, dar totusi…ma ocolesti !
Nu vrei sa-mi spui, dar nu vei fi aici cand ma voi trezi.
Incep sa plang si sper ca vei reveni.

Deschid ochii si ma gandesc la noi :
Clipe frumoase, momente petrecute-n doi.
Ma uit spre usa si sper ca vei intra…
Tu intri, zambesti, si-mi spui : "Buna dimineata, iubirea mea !"

Acum nu visez, esti chiar langa mine !
Privesc catre tine ; acum…mi-e mai bine.
Nu ma gandesc la ce va fi maine, sau mai tarziu,
Vreau sa stiu doar ca langa tine o sa fiu.

Te iubesc ! Nu mi-este greu sa recunosc.
Vreau sa te am de fiecare data, sa te privesc,
Sa ma uit in ochii tai, sa ma gandesc…
Tu esti tot ce vreau ca sa zambesc !


N-am crezut ca fluturii mai zboara,
Ca voi mai iubi ca prima oara.
Acum stiu ca-n zborul lor,
Fluturii duc tot ce-i mai usor!

Nu renunta la ce-ti doresti !
Zambeste, spera, sa te gandesti
Ca orice-ar fi, vei reusi,
O speranta mereu vei gasi !

Coming Home

Stai la geam si privesti in jur. O raza de soare iti alina usor fata si o lacrima iti curge din ochii albastri alintandu-ti usor obrazul. Plangi,plangi de dor, plangi de tristete, plangi de nervi. Nici nu mai conteaza, nu iti mai pasa  ce se intampla cu tine, atata timp cat nu mai ai pe nimeni alaturi. Ti-ai pierdut prietenii, nu mai ai pe nimeni care atunci cand plangi sa iti stearga lacrima, nu mai ai pe nimeni care sa iti aline suferinta, nu mai ai pe nimeni care sa iti zica "Taci, calmeaza-te, sunt langa tine!". Ti-ai pierdut increderea! Ca e vina lor, ca e vina ta, ca e vina tutoror, nu are importanta! Nu caut vinovati! Caut o cale de scapare din acest labirint fara capat. Parca nu se mai termina odata, parca ma invart in jur si nu vad nici o iesire. Nici macar mana ta, care mereu imi alinta parul nu mai vine la strigatul meu. Sunt singura intr-un labirint din care, nimeni nu ar putea scapa, sunt singura si e numa vina mea, sunt singura si nu am scapare, nu pot iesi fara ajutorul tau...Nu am cum! Ajuta-ma! Iarta-ma!Nu am vrut sa  fac asta! Te rog! Vin-o inapoi! Stai langa mine! Scapa-ma din acest labirint fara sfarsit! Doar tu nu o poti face, dar tu nu raspunzi, tu nici nu bagi de seama strigatul si mergi mai departe crezand ca ai innebunit, dar nu e asa...Sunt aici...Am nevoie de tine, dar tu te indepartezi...Mergi prea repede, iar eu nu te pot ajunge. Chipul tau care odata zambeam, acum il pot vedea doar intr-o poza sau in amintirea mea. Te-am pierdut! Realizezi asta?! Te-am pierdut pentru totdeauna! Desi eu trecut atatia ani, astazi am realizat ca esti langa noi suflestete, ca nu ai plecat. Pentru ca eu sunt blocata intr-un labirint fara iesire, iar tu...tu esti acolo Sus, esti acolo unde nu ajung eu ca sa  te strang de mana. Mergi mai departe...Poate intr-o  zi, vei veni sa ma ajuti, si ne vom reintalni. Sau poate vei intra si tu in acest labirint fara iesire si vom gasi impreuna o cale... Iar in urma ta ramanea doar fum si acel parfum dulce pe care il adoram... Promit sa te astept! Promit sa nu te uit!

Sentimente de adolescent

Mi-am luat la revedere de la orice are legatura cu trecutul: poze, vise, dorinte, momente frumoase si urate, primul si ultimul sarut, fiecare te iubesc, toate declaratiile de dragoste, tonele de lacrimi varsate, milioanele de zambete impartite...totul. Am spus adio oricarei sperante.
Mi-am luat jurnalul de pe vreme aceea si l-am reciti si retrait, am plans si am ras... Certuri, juraminte, saruturi, imbratisari, lacrimi varsate de amandoi... Doamne, cate am trait alaturi de el, iar acum nici nu-l mai recunosc.
Dupa ce am terminat de citit si ultima pagina, m-am asezat pe podea si am incercat sa-mi amintesc cele mai frumoase si cele mai urate momente traite alaturi de el. Stiti ce am descoperit? Una dintre cele mai frumoase amintiri pe care o am este legata de ziua cand ne'am despartit. A fost singura data cand l'am privit in ochi, am ascultat ce a avut de spus, apoi m'am intors cu spatele si am inceput sa plang. Atat de tare incat...nu puteam decat sa imi doresc sa fim din nou cum am mai fost. A fost trist, dar si frumos... Am rememorat fiecare scena, nostalgia acelor vremuri lasandu-ma atat de vulnerabila; prea frumos sa se termine asa urat...

M-am dus la calculator si am sters toate pozele cu el, nu-mi mai foloseau, nu-mi mai faceau inima sa bata mai tare sau ochii sa-mi lacrimeze, erau simple amintiri. Le-am pus pe un CD de unde poate le voi salva peste cateva luni sau cativa ani si imi voi aminti cu aceasi placere de vremurile cand el era langa mine in carne si oase.
S-a sfarsit!
M-am urcat in pat si am strans tare perna in brate cautand aroma parfumului sau, dar si ea disparuse de mult, simteam doar parfumul meu si mi-l puteam imagina pe-al viitorului iubit, dulce, dar masculin.
Am inchis ochii si am lasat acea stare de impacare sa ma cuprinda, am renuntat la a-mi mai fi teama de lipsa iubirii, am renuntat la teama de singuratate. Nu pot fi singura atata timp cat am familia si prietenii langa mine, de asemenea nu pot sa nu iubesc, poate nu iubesc un baiat in acel mod special, dar inima mea e plina de iubire, iar pentru un moment, asta e tot ce conteaza.