Pierdut femeie !

În seara asta am rămas acasă, să mă prefac intelectuală, să-mi pun ordine în gânduri. Numai că în gândurile mele e o mare dezordine…pentru că apari tu peste tot…ca un puşti impertinent care-şi azvârle picioarele cu nesimţire printre frunzele veştede toamna…
Ai ajuns încă un bărbat banal, care nu poate iubi şi care mereu îşi dezamăgeşte femeia, iubind-o după ritualul lui de burlac prea multă vreme, laolaltă cu altele.
Am ajuns încă o femeie idioată, speriată de ce urmează să simtă. Ştii perfect cum să ma arunci cu o viteză ameţitoare dintr-o stare în alta…acum fetiţă, în secunda următoare, femeie călcată în picioare cu bocancii nepăsării.
Trebuie să ne propunem fiecare dintre noi să ajungem undeva, nu doar să sperăm ca tâmpiţii. Acum câţiva ani mai credeam încă în oamenii bine intenţionaţi. Acum nu mai cred decât în trişori. Realitatea e prea dură ca să mă iau de piept cu ea. Prefer să-mi beau minţile de fiecare dată când simt un fior de raţiune. Tot ce vrei de la viaţă e puţină dragoste? Drăguţa de tine! Iar el nu-şi face timp nici măcar pentru un telefon nenorocit? Nu e vina lui că eşti lipsită de importanţă. Nu e vina lui că n-are timp de tine. Nu e vina lui că e porc. Nu e vina lui că nu dă doi bani pe conversaţiile banale pe care i le oferi cu atâta generozitate. E vina femeilor care au acest dar nenorocit de a-şi aşterne viaţa la picioarele primului venit şi de a-i pune la dispoziţie implicit fiecare secundă din timpul lor. Suntem tâmpite. TOATE! Suntem nişte creaturi complet inutile; bărbaţii nu îşi aleg femeile, nu se îndrăgostesc, nu visează, nu interpretează, nu speră.  Ei pur şi simplu găsesc la un momentdat câte o femeie şi se mulţumesc cu ea. Pentru că, pentru ei, suntem pur şi simplu toate la fel.

Oricât de interesantă ar fi o femeie sigur există pe undeva un bărbat plictisit de ea până peste cap. Aşa spunea Cărtărescu. Eu o să aştept aici picior peste picior să vină unul să mă desplictisească. Dar ştii cum? Crunt de tot. Şi apoi o să-i dau în cel mai interesant mod cu putinţă un şut în gură şi o să-l trimit să-l plictisească altcineva. Voi sunteţi idioate. Numai voi sunteţi de vină pentru toate porcăriile pe care le fac. Un animal nu face decât ce ştie el că are voie să facă.

Fiecare moment folosit pentru a le explica CE MAMA DRACULUI S-A MAI ÎNTÂMPLAT ŞI DE DATA ASTA, e vreme aruncată frumuşel şi ireversibil pe geam. Iar eu: să rezist singură şi de data asta. Pentru că eu n-am nevoie de nimeni. Pentru că atunci când depinzi de cineva, o să suferi de două ori mai tare când o să ai nevoie de el şi nu o să mai fie acolo. Şi, da, cel mai bun mod de a nu-I lăsa pe oameni să îţi frângă inima este să le araţi că nu ai una ! Şi dacă nu v-ar fi aşa frică, i-aţi mai da dreptate şi unei femei din când în când. Sigur că n-o să faceţi asta niciodată, pentru că nu aţi avea de câştigat decât un dram de respect.