Stii, noi paream
c-am (re)inventat iubiea pura, adevarata. La noi parea perfect totul, in cel
mai imperfect context. Ochii mei atat de indragostiti de tine vedeau cea mai
frumoasa relatie dintre un barbat si o femeie, cea mai interesanta si mai
seducatoare potrivire. Am ajuns la fel ca toti ceilalti. Raniti, chinuiti,
macinati de intrebari, enervati de reactii…Eram femeia cea mai iubita, asa-mi
spunea sufletul din tine. Erai barbatul cel mai minunat pe care l-am intalnit
vreodata, cu tot ce insemni tu, cu tot ce contii, cu toate contururile tale
perfecte si cu tot interiorul pe care credeam ca-l stapanesc, ca e al meu,
numai al meu. Am ajuns inca o femeie ranita, dezamagita, speriata de ce urmeaza
sa simta…Ai ajuns inca un barbat banal, care nu poate iubi si care mereu isi
dezamageste femeia, iubind-o dupa ritualul lui de burlac prea multa vreme,
laolalta cu altele.
Ne moare dragostea
asta minunata si nu stiu ce sa fac. Nu mai stiu cine sa fiu ca sa-ti plac. Nu stiu
sa iubesc ca-ntr-o iubire defecta si schioapa, unde inertia te duce oricat de
departe si obisnuinta te inchide intr-o fiinta mult mai putin performanta si
mai buna decat esti de fapt. Si mult mai putin frumoasa…Nu mai stiu cum ar fi
sa traiesc fara tine si fara ce simt pentru tine. Nu mai stiu cum ar arata
ochii mei, dimineata, cand n-ar da de tine pe perna cealalta…
Am pornit de la
nimic, aparent, in starea asta mocirloasa. Dar de fapt, s-au tot asezat
straturi de mizerii, de indoieli, neincredere si dezamagire. Si probabil ca
abia acum ma sufoc de-adevaratelea. Functionam ciudat, cateodata, iar daca asta
e o ciudatenie a femeilor, atunci o am si eu. Am trait exclusiv pentru tine, de
cand te stiu. Am venit dupa tine mereu, am iesit cu toti prietenii tai mereu,
am fost acolo, langa tine, de cate ori am simtit ca ai reala nevoie. Am fost
femeia ta cum nu stiu cate femei au fost ale altui barbat, refuzand si simplul
gand de a fi cu altcineva. Am facut lucruri pentru noi, am infruntat oameni
pentru noi, am plecat de-atatea ori din lumea mea si… m-am trezit singura, nu
numai dupa visul de azi noapte, ci asa, dintr-odata. E atat de aiurea sa nu-l
mai poti crede pe iubitul tau, sa nu mai stii cand iti spune adevarul si cand
te insala, sa nu poti avea masura iubirii lui decat cand ii esti in brate…
Cred ca trebuie sa
ne alegem finalul. Am tot carpit bucati si la mine se tot rupe firul asta.
Asa-mi doresc sa tina, de-as pune bucati din mine, la propriu, dar cred ca n-ar
fi de ajuns. E ceva in tine care nu ne lasa sa fim impreuna. E ceva in iubirea
ta, care nu seamana cu a mea. Tu inca n-ai intalnit iubirea vietii tale. Eu,
da. De-aici, poate, desincronizarea.
Esti minunat cand esti al meu. Esti iubirea vietii mele, cand ma uit
in urma. Doar ca nu stiu cine esti cand ma uit inainte…Credeam ca tu esti tot
restul vietii mele.
Atat...
Mihaela Radulescu
