sâmbătă, 6 noiembrie 2010

Timpul ne lasa singuri :(



Pe o plajă de nisipuri goale în puţină apă calci şi-ţi cauţi pământul şi marea printre degete…
Cu c
ălcâiul stâng deschizi viitorul, apăsând în timp, iar dreptul îl ridici, lăsând apa să şteargă-n urmă
Timpul ne lasă singuri, undeva pe o plajă pustie, până ne uităm pe noi înşine…
Te-am văzut vânt şi mi-ai tulburat reflexia, te-am simţit aici şi m-am întors călcându-mi umbra…
Ce uşor dispar visele când şi în amintiri renunţi. Aşa că m-am uitat.
Plouă iar pe plaja timpului şi nisipurile se strâng…
Mâine tu…


Ne naştem singuri, murim singuri. Aparent trăim împreună

Viaţa va găsi mereu un mod original de a te surprinde. De multe ori va fi şi neplăcut.

Oamenii sunt oameni şi nimic mai mult.

Orice decizie vei lua, va fi una greşită. Doar din teama de a nu greşi.

Nu există pedepse, ci doar consecinţe.

Prietenii sunt călători fără bilet în trenul vieţii. Doar tu mergi până la capăt…

Atunci când îţi merge bine, pregăteşte-te pentru ce-i mai rău.

Sunt ceea ce gândesc atunci când nu-mi controlez gândurile.

Visul e singurul din care pot să mă trezesc speriat, zicând a fost doar un vis…

Dezamăgirea vine din partea celor dragi, dar mai ales din partea ta. Iubirea la fel.

Încrederea e un lucru periculos, deoarece deschide inimi prea fragile.

Odată rupte, minţile nu mai pot fi cusute.
Am Fost Noi Fericiţi? Hai Spune


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu