Am plans zile intregi din cauza dureri provocata de anumiti indivizi, am plans pana mi s-au facut ochii cat cepele si obraji ca doua rosii, am devenit oribila din cauza tristetii, dar nu le reprosez nimic, le spun doar atat: datorita voua am devenit puternica, fiecare lacrima m-a intarit, acum cu greu ma mai faci sa plang, dar poti sa incerci.
Am crezut uneori ca sunt nefericita pentru ca nu-mi sta parul bine sau nu ies bine in poze, pentru ca mai apoi sa regret afland povestile socante ale unor copii cu adevarat nefericiti. Lor le multumesc pentru ca m-au invatat sa ma bucur de fiecare secunda a vietii si le urez multa sanatate.
Am pierdut clipe din viata mea, lasam momentele sa treaca, pana cand am pierdut definitiv persoane dragi. Lor le multumesc ca m'au invatat sa traiesc fiecare clipa ca si cum ar fi ultima, pentru ca nu se stie cand mori.
Am iubit persoane, care nu meritau, dar care totusi mi'au aratat cum e sa fii iubit. Lor as vrea sa le multumesc ca mi'au fost "suflete pereche".
Am urat oameni, situatii, amintiri, fara rost, lasandu'ma inselata de aparente. Imi pare rau, dar datorita lor am invatat ceva: nu te lasa niciodata inselat de aparente.
Am lasat in urma oameni cu care am petrecut momente minunate pe care nu cred ca e voi putea uita vreodata, amintiri greu de uitat. As vrea sa le multumesc pentru ca datorita lor am invatat ca amintirea este singurul vers care poate fredona trecutul!
poza plagiata de pe blogul meu ;*
RăspundețiȘtergere