Tin in brate ursuletul de plus primit acum mult timp cadou de ziua mea. Il tin atat de strans, de parca ar fi singurul care imi poate opri furia in momentul de fata. Picioarele reci ma indreapta catre fereastra intre-deschisa. O deschid mai tare, o deschid larg. Ploua. Un val de aer rece ma izbeste brutal in fata si imi imprastie suvitele de par. Ma asez resemnata cu un caiet si un creion pe marginea patului. Pentru un moment imi indrept privirea in gol. Nu simt nimic. Dupa cateva clipe imi recuperez privirea din goliciunea aia adanca si incep sa astern gandurile care ma tin treaza la ora asta. Abia acum realizez ca timpul a trecut foarte repede. As vrea sa plang dar nu pot, nu am voie. Iubim de multe ori in viata, dar de fiecare data altfel. Acum am simtit o alta intensitate a trairilor, o alta desfasurare a imprejurimilor, alte replici, alte sentimente.
Crede-ma, lacrimile dor!
Cand imi amintesc de imbratisarile tale atat de calduroase, mi se face frig; vocea ta atat de diferita de a celorlalti inca o am intiparita in minte, iar zambetul tau...mi-amintesc cel mai bine zambetul tau; te-as fi iertat pentru orice vina daca mi-ai fi zambit asa cum numai tu stiai sa o faci. Cum sa fac sa uit toate astea?
Ah...am depanat atatea amintiri, atatea ganduri frumoase, atatea clipe minunate intr-un timp asa de scurt. Nici nu mai stiu ce vreau. Ai ramas doar amintirea frumoasa pe care seara de seara mi-o amintesc, un gand care ramane permanent in mintea mea. Oamenii mint cand spun ca timpul vindeca. Timpul acopera si ascunde, dar iarna bate vantul... Mi-am pierdut din nou privirea in goliciunea privita prin fereastra camerei mele. Stii ce am descoperit? Una dintre cele mai frumoase amintiri pe care o am este legata de ziua in care ne-am despartit. A fost singurul moment in care nu mai stiam ce simt, cine sunt si cum sa reactionez. Mereu am facut fata obstacolelor, dar atunci nu am putut. Eram omul nepotrivit, la momentul nepotrivit. A fost singurul moment in care te-am privit si nu am mai simtit acel sentiment de siguranta pe care inainte mi-l ofereai. De multe ori te-am lasat sa pleci, dar cand mi-ai dat drumul la mana in seara aia, stiam ca nu te vei mai intoarce asa cum o faceai de fiecare data. Ne tineam de maini si eu plangeam. Atunci eram doar un copil care nu intelegea. Atunci ai renuntat la mine si eu am renuntat la tine. Am rememorat fiecare scena, nostalgia acelor vremuri lasandu-ma atat de vulnerabila... Nu vreau sa te mai visez. Nu vreau sa iti mai simt lipsa. Nu vreau sa mai incerc sa dau timpul inapoi. Nu vreau sa te mai iubesc. Vreau doar sa te aduc pentru o clipa, cat de mica, langa mine, sa simti ca te iubesc, sa simti ca... Ca tu esti tot ce am mai scump.
Ma uit la ceas. Este 1.30 noaptea. Oftez printr-o rasuflare lenesa, apoi ma pierd inca odata in goliciunea aia adanca. Imi amintesc din nou de noi. Imi amintesc de primul sarut furat, imi amintesc de o zi ploioasa de mai, imi amintesc de tentativele haioase de a ma musca, imi amintesc de prima cearta, imi amintesc prima impacare, imi amintesc de primul moment de gelozie, imi amintesc de prima seara petrecuta langa tine, imi amintesc de un rasarit de soare, imi amintesc de prima incredere pierduta si apoi recastigata, imi amintesc de tine, imi amintesc de noi. Fara a-mi da seama, doua lacrimi se preling pe obrajii mei reci. Iubesc, dar nu iubesc cu o iubire egoista, ci cu o iubire care ofera totul, neasteptand nimic in schimb. Ma doare vocea ta, dar mai tare ma doare lipsa ei.
Ma ridic de pe pat si ajung la geam. Inca ploua. Il inchid. Trag jaluzelele, apoi ajung in fata oglinzii. Imi desfac parul si caut printre amintiri si clipe pierdute, incercand sa o aduc inapoi pe acea "Eu", pe care am pierdut-o nu stiu unde. De ce nu o gasesc? Rasul meu s-a ascuns...a ramas numai un zambet. Lumina din ochii mei s-a stins...nu mai cred... Daca ieri credeam in multe, azi nu mai cred in nimic. Azi nu am nevoie de vorbe, pentru ca am nevoie de liniste si n-am nevoie de iubire, pentru ca sunt plina de..
M-am urcat in pat si am strans tare perna in brate cautand mirosul parfumului tau, dar si el disparuse demult. Ti-am spus ca daca pleci, sa pleci din toata inima. Am inchis ochii si am lasat acea stare de impacare sa ma cuprinda, am renuntat si m-a cuprins teama. E bine asa...e unica vocea ta. E o vibratie dureroasa care-mi atinge fiecare por facand sufletul sa tremure si ochii sa lacrimeze.
Am ramas aceeasi fata care te iubeste enorm. Si usor, usor, rasuflarea i s-a stins, ochii i se-nchisera..
Te iubesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu